Image is not available
Asociația Profesorilor de Istorie din Neamț
Arrow
Arrow
Slider

Prezentare

Curtenii lui Ștefan cel Mare. Garda de Onoare de la Curtea Domnească



                Asociația Profesorilor de Istorie din Neamț inițiază proiectul de promovare a valorilor istorice prin ritualuri, ceremonii şi valorizări ale memoriei comunitare propunând înființarea unei Gărzi de onoare la Curtea Domnească din Piatra-Neamț, gardă care va fi formată din 12 curteni, 12 stegari, 1 căpitan și un vornic, selectați în urma unui concurs pe această temă, concurs adresat copiilor și tinerilor între 10 și 20 de ani, interesați de promovarea valorilor istorice din Neamț. Curtenii, purtători de arme, vor fi selectați din rândul elevilor de liceu, iar stegarii, purtători de steag, vor fi selectați din rândul elevilor din clasele IV - XII. Selecția se va realiza ținând cont de starea de sănătate a elevilor, capacitățile motrice, dorința lor de implicare, înălțime adecvată, asumare civică și responsabilitate, precum și de sprijinul și implicarea profesorilor acestora.

               Ritualurile, ceremoniile, vestimentația și armele gărzii vor fi realizate cât de fidel se poate, conform realității istorice specifice Evului Mediu, în echipa de proiect fiind invitat şi un expert în domeniul cercetării istorice, dl Sorin Grumuș, istoric militar și un expert în ceremonii militare, dl colonel Cristia Hîra.

               Arhitectura Curții Domnești este impresionantă astăzi, după revitalizarea acestui spațiu istoric, însă se simte lipsa unei Gărzi de onoare, care în vremuri străvechi dădea viață și înnobila Curtea.

             

          ARGUMENT ISTORIC

             Situată pe un platou care domină ca o acropolă centrul orașului Piatra Neamț, Curtea Domnească apare ca deja constituită la 20 aprilie 1491, când Ștefan cel Mare dăruiește Mănăstirii Tazlău câteva sate care ,,[...] au fost din ocolul curților noastre de la Piatra”. Curtea Domnească de la Piatra Neamț rezistă până în secolul al XVII-lea când construcțiile sunt lăsate în părăsire și încep să se ruineze.

             Constituirea Domniei și a statului feudal a impus crearea unui aparat de stat permanent, care în timp de pace să asigure o serie de servicii ca strângerea dărilor, paza granițelor și a diferitelor puncte întărite și totodată să facă față unor situații neprevăzute pentru  că ridicarea țării la arme cerea timp mult și se realiza cu destule greutăți. În afară de plăieși și străjeri care erau țărani scutiți de dări în schimbul executării serviciului de pază a graniței, în secolele XIV-XVIII în Moldova funcțiile statului erau îndeplinite de mai multe categorii de slujbași care s-au succedat, au coexistat sau au suferit transformări. Aceste categorii erau: slugile (domnești și boierești), vitejii, curtenii, slujitorii și mercenarii. Vitejii și curtenii erau categorii călări. Spre deosebire de curteni (călări) care proveneau din rândurile micii boierimi, slujitorii erau recrutați din rândul țărănimii libere.

Cronicarul Miron Costin arată că în vremea lui Ștefan Tomșa (1563-1564), dărăbanii erau ,, foarte îmbrăcați bine[...] cum n-au fost nice la o domnie grijită bine pedestrimea cu haine tot de feleandrăș, cu nasturi și cu ceprage, de argintu, de pilda haiducilor de Țara Leșească, cu pene de argintu la cumănace și cu tablă de argintu la șoldure pe lădunce”.

            Curtenii erau organizați pe ținuturi sau județe, iar slujitorii și mercenarii erau grupați în anumite orașe, îndeosebi în capitalele celor două țări române, precum și în principalele garnizoane militare. Unitățile mai mari, constituite din curteni și slujitori, purtau denumirea de ceată sau breaslă, iar cele mici, de steag și căpitănie, efectivele nefiind egale pentru unitățile și subunitățile de același fel.

             Steagul este cea mai veche unitate militară cu caracter permanent. Acesta mai era denumit și sută  și avea un efectiv de 60-70 de luptători.  Cronica moldo-polonă precizează că, în anul 1473, Ștefan cel Mare a intrat în Țara Românească cu 48 de steaguri de oșteni. Căpitănia era unitatea cea mai mare în care erau grupați curtenii dintr-un județ, slujitorii sau lefegiii dintr-un oraș mare. Comandantul suprem al oștirii era domnitorul dar în timpul luptelor putea delega la comandă pe marii săi dregători, cum ar fi hatmanul în Moldova. Diferitele categorii de oșteni aveau în frunte mari dregători. Curtenii din Moldova erau comandați de marele logofăt în timp ce curtenii dintr-un ținut ( ex. Curtea domnească de la Piatra Neamț) erau comandați de un mare vătaf, care la sfârșitul secolului al XVII-lea a devenit căpitan de ținut și comandant al slujitorilor din ținutul respectiv, curtea domnească fiind locul de adunare a oștii teritoriale.

            Principalele arme utilizate de oștenii moldoveni în evul mediu au fost: arcul cu săgeți, arbaleta, praștia, sulița, măciuca, halebarda, sabia, secera cu coadă lungă, securea (toporul), scutul. Puține sunt și sursele istorice care ni-l reprezintă pe oșteanul medieval de pe meleagurile noastre. Aceste puține mențiuni ne permit să restabilim portul aproximativ, al oștenilor care au participat la  războaiele timpului.

            Ca îmbrăcăminte de protecție, boierii și o parte din curteni aveau platoșe, cămăși cu zale și coifuri metalice, procurate prin comenzi de la Brașov. Cei mai mulți aveau o îmbrăcăminte specială, făcută din pânză de in. La câțiva ani de la moartea lui Ștefan cel Mare diplomatul ungur Anton  Verancsics consemna: [...] Armele principale ale moldovenilor sunt: scutul, lancea, săgeata ca la tătari; armătură solidă nu are nimenea; puțini din cei mai avuți au zale și coif de oțel; dar în loc de armură îmbracă fiecare o haină de in, umplută cu bumbac, în grosime de trei-patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate, precum se poate vedea pe tapetele celor vechi și cu cusături în ițe dese, tot în distanță de un deget și jumătate; sabia nu pătrundea această haină”.

   La rândul său, polonezul Martin Bielshi, participant la bătălia de la Obertyn (1531) în lucrarea Sprawa Rucevisska,caracterizând oştirea lui Petru Rareş arăta că oştenii moldoveni sunt: ,,bravi meşteri în mânuirea suliţei şi pavezei deşi sânt nişte ţărani luaţi de la plug. Armurile sânt puţine, pavezele sânt simple, suliţele fără flamuri… armata e întunecată la vedere… Afară de curteni, mai toţi ceilalţi sânt ţărani, călărind cu şele neacoperite şi scări de stejar, dar voinici în atac cu suliţa. Hrană poartă la oblâncul şelei, brânză de burduf şi pâine albă, precum văzui eu însumi în lupta de Obertyn”.(SORIN GRUMUȘ – ISTORIC MILITAR) – CONSULTANT ȘTIINȚIFIC AL PROIECTULUI). CURTENII, conform surselor istorice, aparțineau unei CURȚI DOMNEȘTI. Aceste contingente se aflau sub comanda unui VORNIC  (din slavonescul dvor care înseamnă curte, sau dvorba care înseamnă sfat – sfătuitor), care le coordona și activitatea administrativă .Vornicii sunt numiți „mai marii acestor curți”. În zonele unde existau cetăți, comanda curtenilor revenea staroștilor și pârcălabilor. În documentele redactate în limba latină, staroștii și pârcălabii sunt numiți CAPITANEUS, iar vornicului deseori i se mai spune voievod, comandantul oastei.          

            Constantin C. Giurescu, în Istoria României și Nicolae Stoicescu în Curteni și slujitori afirmă că:Izvoarele arată că în secolele XV-XVI, armata Moldovei era condusă de vornici. Ștefan cel Mare l-a însărcinat pe Boldul vornicul, respingă armata poloneză care venea în ajutorul lui Ioan Albert. Boierul Cărăbăț, a fost vornicul lui Ștefăniță, care a respins năvălirea tătară din 1518. Petru Rareș a trimis pe Grozav vornicul și Barbovshi spătarul cu oastea în Transilvania (de altfel și comandanții oastei moldovene în Lupta de la Feldioara-1529, prilej cu care au capturat 50 de piese de artilerie austriece, constituind pentru prima prima unitate de artilerie propriu-zisă a Moldovei). La 1552 este menționat „căpitanul oștilor moldovene” Moțoc vornicul. Din prima jumătate a secolului al XVI-lea, vornicul moldovean a început să împartă comanda armatei cu portarul Sucevei, devenit mai târziu hatman și pârcălab, care 1-a înlocuit mai târziu la  conducerea oastei. Dintr-un document din 10 martie 1562 aflăm că Petrea pârcălabul a mers „cu ceata lui” în Transilvania, adică cu oastea lui Petru Rareș, aducând de acolo un țigan rob, iar mai târziu, în vremea domniei lui Petru Șchiopu, Pîrvu pârcălabul de Soroca a îndeplinit un rol de seamă in luptele cu cazacii, pârcălabul fiind și el rănit in timpul acestor acțiuni. Din secolul al XV-lea până în secolul al XVIII-lea avem prezent STEGARUL.

            Această   denumire vine de la faptul că fiecare unitate de acest fel avea felurite steaguri (prapore, cum este denumit în documentele medievale), fie cu cruci și sfinți, fie cu însemnele țării sau, în cazul mercenarilor, cu însemnele heraldice proprii ale companiei. Stegarul purta steagul unității sale, în jurul căruia se adunau oștenii cu comandanții lor. (Prof. Emil APOSTOL)

Echipa

Descrierea activităţilor;

            Proiectul se va implementa pe parcursul a patru luni,  : de la  01.09. 2021 până la 20.12.2021 , și va fi organizat pe baza unui grafic de activități concret, va debuta cu o conferință de lansare în cadrul căreia va fi prezentat in detaliu, la conferința vor fi invitați toți colaboratorii și finanțatorul, cu această ocazie se vor semna și acordurile de colaborare necesare selecției curtenilor si stegarilor din Garda de onoare. Vor fi constituite 3 comisii de lucru (organizare/selecție/monitorizare) apoi se vor face demersuri pentru cercetarea detaliată cu privire la modul de realizare a vestimentației, culorile, materialele, cusătura, fireturile, se va încheia un contract cu o firmă meșteșugărească cu experiență în domeniu, vor fi realizate steagurile (12), se vor achiziționa armele, se va realiza selecția curtenilor și a stegarilor, vor fi inițiate probele de vestimentație și antrenamentele pentru ceremonii. Pe parcurs vor fi realizate fotografii și filmări pentru ca la finalul proiectului sa fie realizat un film al implementării proiectului.

            La finalul implementării proiectului se va organiza un simpozion cu tema „Istoria Curților domnești din Moldova”, in cadrul acestui simpozion GARDA DE ONOARE va depune jurământul de credință și va fi predată în comanda PRIMARULUI MUNICIPIULUI PIATRA NEAMȚ.

            Se va semna un HRISOV DE CREDINȚĂ, în care vor fi trecute numele Curtenilor, Stegarilor Curții și a tuturor celor care s-au ostenit pentru înființarea Gărzii.

            Primarul urbei va contrasemna hrisovul cu promisiunea de a acorda PRIVILEGII Gărzii, pe toată durata existenței sale, promisiuni care vor fi întărite prin decizii ale Consiliului local cu privire la o posibilă soldă pentru curteni și stegari.


A.1.
Activitatea tehnico-organizatorica – lunile I – IV.

A.2. Conferința de lansare a proiectului; luna I.

A.3. Semnarea unui Acord de colaborare între APIN și Complexul Național Muzeal, Ordinul Străjerilor Cetății Neamț  și unitățile școlare în care se vor organiza selecții ale curtenilor și stegarilor; luna I.

A.4.Constituirea comisiilor de lucru care se vor ocupa de documentarea necesară în vederea identificării ritualurilor de ceremonie a gărzii de onoare la Curtea Domnească precum și a vestimentației de epocă - luna I.

A.5.Centralizarea rezultatelor documentării la nivelul echipei de management şi identificarea de meșteri populari care sunt capabili să reproducă costumele  membrilor Gărzii de onoare - luna  I.

A.6.Organizarea concursului de selecție al celor 25 de curteni, luna II, III.

A.7. Realizarea vestimentației curtenilor și achiziționarea armelor – luna II,III, IV.

A.8.Depunerea jurământului de credință –luna IV.

A.9.Promovarea proiectului „CURTENII ” în cadrul unui Simpozion – ISTORIA CURȚILOR DOMNEȘTI DIN MOLDOVA”  - luna a IV a.

A.10. Clasificarea documentelor, centralizarea, elaborarea rapoartelor și finalizarea dosarului proiectului implementat. Luna IV.



Free Joomla! template by L.THEME